Despre muncă domestică în lipsa unei locuințe adecvate, despre violența structurală împotriva persoanelor sărace, dar și despre luptă și reziliență, acesta este ultimul material din seria Muncă și locuire găzduit de revista CUTRA.
„Ne-am dus acolo, am dormit în câmp vreo patru zile până am rezolvat cu curățenia, că era gunoiul până la tavan. Am pus geamuri, uși, am făcut condiții și a venit cineva de la armată și a zis: Păi cine v-a băgat pe voi aici? Și zic: Dumnezeu, că n-am avut unde să ne ducem. După ceva timp au venit mai mulți de la Armată, vreo zece, cu gălăgie, cu vorbe urâte, să ne dea afară. Le-am spus că e foarte devreme și încă dorm copiii. Și unul dintre ei a început să ne înjure și a zis: Băgați băi buldozerul! Noi am început să țipăm, că sunt copiii în casă. Nu mă interesează – a zis unul dintre ei – intrați și dărâmați dacă nu vor să plece!
Și a trebuit să luăm copiii unul câte unul și am mers în câmp, unde am stat încă vreo trei-patru zile. Mulțumim lui Dumnezeu că nu a plouat. Nici patru luni n-am stat în casa aia.
Și am plecat.”
