Alături de 10 organizații semnatare, am formulat un PUNCT DE VEDERE referitor la propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii locuinței nr.114/1996 înregistrată la Senat cu numărul L638/2025, astfel:
1. Cu privire la introducerea unui nou alineat, alin. (2) la Art. 42, cu următorul cuprins:
„Art.42 – (2) Criteriile de acces la locuinţele sociale se stabilesc cu respectarea nivelului de venit prevăzut la alin. (1) şi a condiţiilor de eligibilitate prevăzute la art. 48. Consiliile locale pot stabili criterii suplimentare de prioritizare a solicitanţilor de locuinţe sociale, cu asigurarea transparenţei şi nediscriminării.”
- Această prevedere există deja în legislație, la Art. 43, unde se stipulează că autoritățile trebuie să acorde prioritate categoriilor enumerate sau altor persoane îndreptățite. Sub umbrela acestei sintagme „alte persoane îndreptățite” autoritățile din România au introdus criterii de prioritizare foarte diverse, dintre care multe sunt discriminatorii, deși normele metodologice (Hotărârea nr. 1275/2000) prevăd în mod explicit la art. 21 că procesul trebuie să respecte principiile transparenței și nediscriminării. Prin urmare, propunerea de față este redundantă și riscă să amplifice un fenomen care, dimpotrivă, ar trebui limitat. Din punctul nostru de vedere, în absența unei pregătiri prealabile a autorităților locale, astfel încât orice criteriu suplimentar să respecte atât spiritul Legii locuinței, cât și corelarea tuturor strategiilor și a legislației din domeniul excluziunii sociale și al sărăciei, grilele de criterii ar trebui centralizate (aceleași pentru toate autoritățile locale).
- Referitor la fenomenul excluziunii instituționale de la locuire prin introducerea unor criterii suplimentare în procesul de atribuire a locuințelor sociale la nivel local – menționăm că atât în urma activității noastre de teren, desfășurate alături de beneficiari care au aplicat pentru atribuirea unei locuințe sociale, cât și în urma cercetărilor și rapoartelor de analiză axate pe studierea criteriilor de prioritizare pentru atribuirea locuințelor sociale, reiese că autoritățile locale utilizează criterii suplimentare față de cele prevăzute în mod explicit de lege, în temeiul sintagmei „alte persoane sau familii îndreptățite” prevăzute la art. 43 din Legea locuinței. În practică, autoritățile locale introduc criterii care, de cele mai multe ori, au un caracter profund discriminatoriu, în special în raport cu persoanele cu venituri reduse, prin favorizarea unor categorii precum persoanele cu studii universitare (inclusiv studii doctorale), cele care locuiesc în prezent în chirie pe piața privată sau cele care dețin locuri de muncă stabile.
- Or, atât la nivelul convențiilor și tratatelor internaționale la care România este parte, cât și la nivelul cadrului strategic național în domeniul combaterii excluziunii sociale și a sărăciei, precum și al strategiilor naționale în domeniul locuirii, accesul la locuință socială este recunoscut ca un instrument de protecție socială destinat cu prioritate persoanelor și familiilor aflate în situații de vulnerabilitate socio-economica, și în nicun caz ca mecanism de recompensare a stabilității profesionale sau a nivelului de educație. Această perspectivă, care prioritizează accesul la servicii sociale de activitatea profesională sau de nivelul de educație, nu face decât să amplifice ciclul sărăcirii și reflectă o înțelegere insuficientă a modului în care funcționează fenomenul precarității în România. Cercetările arată în mod constant că atât accesul la educație, cât și, ulterior, accesul la locuri de muncă stabile sunt puternic corelate cu nivelul de trai, iar accesul la o locuire decentă reprezintă o condiție esențială pentru realizarea ambelor. În absența unei locuințe sigure și adecvate, persoanele afectate de sărăcie se confruntă cu bariere structurale majore în ceea ce privește participarea la educație și integrarea pe piața muncii, ceea ce perpetuează excluziunea socială pe termen lung.
- Caracterul discriminatoriu al acestor criterii suplimentare introduse la nivel local este evidențiat și de hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), care, de-a lungul timpului, a sancționat autorități publice (spre exemplu, Primăria Cluj Napoca, Primăria Sectorului 5, Primăria Focșani etc.) pentru adoptarea și aplicarea unor criterii de prioritizare discriminatorii în procesul de atribuire a locuințelor sociale.
- De asemenea, art. 42 la care faceți referire reglementează criteriile de eligibilitate prevăzute de lege pentru stabilirea persoanelor sau familiilor care pot avea acces la procesul de atribuire a unei locuințe sociale, și nu criteriile de prioritizare. Această distincție este esențială, întrucât criteriile de eligibilitate trebuie să fie identice și aplicabile în mod uniform tuturor cetățenilor, în timp ce doar criteriile de prioritizare pot varia în funcție de specificul fiecărei localități (potrivit legislației în vigoare).
2. Cu privire la modificarea și completarea alineatului (1) al articolului 48 după cum urmează:
„Art.48 – (1) Nu pot beneficia de locuinţe sociale, potrivit prezentei legi, persoanele sau familiile care:
a) dețin în proprietate o locuință;
b) au înstrăinat o locuinţă după data de 1 ianuarie 1990;
c) au beneficiat de sprijinul statului în credite şi execuţie pentru realizarea unei locuinţe;
d) deţin, în calitate de chiriaş, o altă locuinţă din fondul locativ de stat;
e) înregistrează datorii la bugetul local la data analizării cererii.
f) nu fac dovada solicitării anuale de angajare la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă ori la altă structură publică competentă privind ocuparea forței de muncă, cu excepţia persoanelor care, potrivit legii, nu au obligaţia de a se Înregistra ca şomeri sau persoane aflate în căutarea unui loc de muncă (pensionari, persoane cu handicap grav sau accentuat, persoane încadrate Într-o categorie de boală cronică atestată medical).”
- Propunerea de introducere, în rândul condițiilor de eligibilitate, a prevederilor potrivit cărora solicitantul (e) înregistrează datorii la bugetul local la data analizării cererii și (f) nu face dovada solicitării anuale de angajare la agenția pentru ocuparea forței de muncă sau la o altă structură publică competentă este, în opinia noastră, profund inechitabilă și discriminatorie față de persoanele cu venituri reduse și aflate în situații de vulnerabilitate. De asemenea, este o propunere ce are ca efect criminalizarea sărăciei. Aceaste propuneri contravin spiritului și finalității Legii locuinței, prevederilor convențiilor și tratatelor internaționale la care România este parte, precum și strategiilor naționale în domeniul combaterii sărăciei, excluziunii sociale și al locuirii. Totodată, ea reflectă o lipsă de înțelegere a modului în care funcționează fenomenul sărăciei și excluziunii sociale.
- Condiționarea accesului la locuințe sociale de lipsa datoriilor la bugetul local contravine principiului conform căruia locuirea este un drept fundamental. O astfel de condiționare transformă accesul la un drept social într-un instrument de sancționare indirectă a persoanelor aflate în situații de vulnerabilitate. Prin analogie, ar fi echivalent cu a refuza accesul unei persoane flămânde la cantina socială pe motivul existenței unor amenzi neachitate – o abordare incompatibilă cu logica protecției sociale.
- În subsidiar, acest tip de propunere nu face decât să descurajeze persoanele vulnerabile să depună dosare pentru locuințe sociale, împingându-le în afara sistemului de protecție socială. În loc să faciliteze incluziunea și sprijinul, măsura riscă să excludă tocmai acele persoane și familii care au cea mai mare nevoie de intervenția statului, subminând astfel rolul fundamental al sistemului de protecție socială, acela de a preveni marginalizarea și de a asigura un nivel minim de trai.
- Din experiența de teren a organizațiilor neguvernamentale, persoanele vulnerabile, fără venituri sau cu venituri extrem de mici, acumulează amenzi din practicarea unor munci informale, precum comerț ambulant, ”parcări” sau din apel la mila publică. Imposibilitatea de a plăti amenzile blochează accesul persoanelor celor mai vulnerabile nu doar la beneficiile sociale acordate la nivel local, ci și la piața formală a muncii, întrucât declararea veniturilor pe cartea de muncă ar aduce cu sine popriri pe salariu, care la nivel minim este deja insuficient pentru un trai decent.
- Un studiu al Centrului de Resurse Juridice ne arată că, în anul 2021, peste 20 de municipii și orașe stabileau lipsa datoriilor drept criteriu pentru depunerea dosarului de locuință socială sau pentru reînnoirea contractului de locuință socială. Însă aceste prevederi sunt profund ilegale – Consiliul Local Focșani a fost amendat pentru discriminare în legătură cu impunerea drept criteriu eliminatoriu de acces la locuință socială a lipsei debitelor la bugetul local, hotărâre ce a rămas definitivă prin Decizia nr. 1529 din 11 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
- De asemenea, potrivit unui raport al ONU privind sărăcia extremă și drepturile omului, politicile care penalizează persoanele aflate în sărăcie sau fără locuință, inclusiv prin condiționalități birocratice sau sancțiuni, sunt considerate inadecvate și conduc la încălcări ale drepturilor omului, între care dreptul la un nivel adecvat de trai și la locuire. ONU recomandă explicit eliminarea oricăror măsuri care au ca efect criminalizarea sărăciei și excluderea persoanelor vulnerabile, insistând pe nevoia de politici care să abordeze cauzele structurale ale excluziunii, nu să creeze bariere suplimentare.
Cu privire la punctul f)
- Condiționarea accesului la locuințe sociale de dovada solicitării anuale de angajare la agenția pentru ocuparea forței de muncă este problematică din cel puțin două perspective. În primul rând, accesul la locuire reprezintă un drept fundamental al omului, nu un instrument de departajare morală între persoane „merituoase” și „nemerituoase”. O astfel de abordare reia o distincție opacă și arbitrară, incompatibilă cu natura unui drept social fundamental. În al doilea rând, această condiționare nu face decât să adauge o povară birocratică suplimentară procesului anual de reînnoire a dosarului de locuință socială. În practică, birocrația excesivă ajunge frecvent să îi excludă tocmai pe cei îndreptățiți să depună dosar, din cauza costurilor ridicate asociate obținerii documentelor, a lipsei sprijinului pentru persoanele cu nivel scăzut de alfabetizare, precum și a constrângerilor de timp cu care se confruntă mamele singure cu mai mulți copii, care nu dispun de resursele necesare pentru a parcurge aceste proceduri (inclusiv lipsa unor soluții de îngrijire a copiilor).
- În plus, dacă scopul acestei prevederi este (re)inserția beneficiarilor pe piața muncii, cercetările referitoare la Venitul Minim Garantat (de exemplu, studiile realizate de Fundația Friedrich Ebert sau de sociologul Cristina Raț de la Universitatea Babeș-Bolyai) arată limitele structurale ale unei astfel de politici. Aceasta ignoră două caracteristici centrale ale pieței muncii din România: clivajul puternic rural–urban, care determină disponibilitatea extrem de inegală a locurilor de muncă la nivel local, și mobilitatea geografică redusă a forței de muncă, cauzată, în multe zone, de lipsa unor opțiuni accesibile de transport. În aceste condiții, obiectivul de integrare pe piața muncii este imposibil de atins în majoritatea situațiilor și devine irelevant pentru marea majoritate a beneficiarilor, care sunt deja angajați în forme de muncă precară — fie în economia informală, fie ca zilieri, în special în munci sezoniere din agricultură.
- De asemenea, considerăm că introducerea acestor condiții de eligibilitate reprezintă o formă de discriminare indirectă. În cazul de față, condițiile propuse privind lipsa datoriilor la bugetul local și obligația de a face dovada solicitării anuale de angajare, sunt formulate într-o manieră aparent neutră, însă, în practică, ele afectează în mod disproporționat persoanele cu venituri reduse, persoanele fără adăpost și alte categorii aflate în situații de vulnerabilitate socio-economica.
Dreptul la locuire este un drept fundamental al omului, iar locuința socială reprezintă un instrument de protecție socială destinat tocmai persoanelor care se confruntă cu dificultăți economice severe. Condiționarea accesului la acest drept de lipsa datoriilor la bugetul local sau de îndeplinirea unor obligații administrative suplimentare riscă să excludă exact categoriile pentru care acest mecanism a fost creat. În plus, trebuie subliniat faptul că datoriile la bugetul local pot avea naturi extrem de diverse. De exemplu, o persoană fără adăpost poate fi amendată pentru dormitul într-un spațiu public, iar, în baza modificărilor propuse, aceeași persoană ar fi exclusă automat de la posibilitatea de a aplica pentru atribuirea unei locuințe sociale. O astfel de situație creează un cerc vicios al excluziunii, în care sancțiunile administrative devin bariere structurale în accesul la drepturi fundamentale.
Din aceste considerente, apreciem că propunerile menționate nu sunt doar injuste din punct de vedere social, ci și nelegale, având potențialul de a genera discriminare indirectă și de a încălca obligațiile statului român în materia drepturilor omului.
Surse:
- Identificarea criteriilor discriminatorii în acordarea locuințelor sociale (Centrul de Resurse Juridice) https://www.crj.ro/wp-content/uploads/2022/05/Final-Identificarea-criteriilor-discriminatorii-în-acordarea-locuințel….pdf
- Accesul la locuințe sociale și nediscriminare
- Criterii de atribuire a locuințelor sociale (ROMACT)
- Dreptul la locuire ca drept fundamental (Centrul de Resurse Juridice)
- Îmbunătățirea protecției sociale din România – https://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/16835.pdf
- Raport cu privire la condiționarea beneficiilor de asistență socială (Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire) https://frontulcomun.ro/raport-cu-privire-la-conditionarea-beneficiilor-de-asistenta-sociala/
- Breaking the cycle: ending the criminalization of homelessness and poverty https://documents.un.org/doc/undoc/gen/g24/104/74/pdf/g2410474.pdf
- Decriminalization of homelessness and extreme poverty (Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire)
- CNCD – HOTĂRÂREA nr. 156/2018
- Decizia nr. 1529 din 11 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
Organizațiile semnatare
Asociația Quantic
Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire
Asociația E-Romnja
CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică
Asociația MozaiQ LGBT
Asociația SOMARO – Magazinul Social
ARAS – Asociația Română Anti-SIDA
ActiveWatch
Fundația Desire
Căși Sociale Acum!