PETIȚIE
referitoare la proiectul de hotărâre pentru aprobarea Regulamentului privind repartizarea locuințelor sociale, locuințelor convenabile și locuințelor de necesitate, reglementarea acestora, precum și stabilirea modului de organizare și funcționare al comisiilor de analiza și repartizare
CĂTRE:
Primarul Municipiului București
Doamnele și domnii Consilieri Generali ai Municipiului București
Asociațiile semnatare, în temeiul art. 51 din Constituția României, al Ordonanței nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, vă aducem la cunoștință următoarele aspecte:
În cadrul procedurii de dezbatere publică a proiectului de hotărâre am transmis Primarului General un punct de vedere prin care am semnalat o serie de probleme de legalitate, precum și riscul ca unele dintre prevederile propuse să-i excludă sau să îi dezavantajeze tocmai pe cei aflați în cele mai dificile situații locative. Punctul de vedere transmis atunci este în Anexa 2 a prezentei petiții.
În urma dezbaterii publice, proiectul a fost modificat în principal în ceea ce privește constituirea și funcționarea comisiilor. Problemele de fond semnalate au rămas neschimbate. Printre acestea, cele mai grave sunt:
- introducerea unor noi motive de excludere de la locuința socială care contravin Legii 114/1996 și unor hotărâri ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție; condiționarea accesului de plata datoriilor, sancționarea unor situații care sunt ele însele consecințe ale sărăciei – ceea ce contravine rezoluțiilor Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite; pierderea vechimii cererii și lipsa unor garanții suficiente pentru persoanele aflate în risc de evacuare;
- regulamentul prevede în repetate rânduri evacuarea, încetarea contractelor și eliberarea locuințelor, fără să prevadă în paralel mecanisme reale de creștere a fondului de locuințe sociale și de răspuns la nevoia locativă din București – ceea ce contravine strategiilor în domeniul locuirii asumate de autoritatea publică.
Răspunsul transmis ulterior de Direcția Spațiu Locativ și Spații cu Altă Destinație nu înlătură aceste probleme: locuințele sociale nu sunt abordate de autoritatea publică în spiritul Legii Locuinței, drept un instrument de protecție pentru persoanele care nu își pot asigura o locuință în condițiile pieței. Atunci când fondul de locuințe sociale este insuficient, răspunsul administrației nu poate fi reducerea numărului celor îndreptățiți prin introducerea unor noi motive de excludere.
Rolul criteriilor stabilite la nivel local pe lângă cele din Legea 114/1996 este să permită stabilirea unei ordini de prioritate între persoanele eligibile, în funcție de nevoia lor locativă, nu să transforme sărăcia, datoriile sau o evacuare anterioară în obstacole suplimentare în accesul la locuire. Această distincție rezultă și din cadrul legal. Legea nr. 114/1996 stabilește condițiile de acces și cazurile în care o persoană nu poate beneficia de locuință socială. Autoritățile locale au competența de a stabili criterii pentru repartizare și ordinea de prioritate, însă trebuie să facă acest lucru în limitele legii.
Normele de aplicare ale Legii Locuinței cer ca aceste criterii să aibă în vedere, între altele, condițiile de locuit, numărul copiilor, starea de sănătate, apartenența la un grup vulnerabil și vechimea cererii și prevăd expres principiile prevenirii sărăciei, prevenirii excluziunii sociale, nediscriminării și egalității de șanse. Mai mult, există deja decizii ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și hotărâri definitive ale instanțelor care arată limitele în care autoritățile locale pot stabili asemenea criterii (Anexa 1 a petiție). Vom prezenta pe larg acest cadru, precum și standardele internaționale și documentele strategice relevante, în anexă la prezenta petiție.
În aceste condiții, solicităm Consiliului General al Municipiului București
1. să NU adopte proiectul în forma actuală;
2. de asemenea, solicităm realizarea unui studiu de impact social, atât în locuințele vizate cât și în spațiile cu altă destinație/anexe înainte de rediscutarea acestui proiect – având în vedere sutele sau poate chiar miile de familii precare pe care le afectează;
3. să elimine sau să modifice prevederile prezentate mai jos (cerințe marcate cu font roșu).
1. CONDIȚII DE ACCES ȘI CRITERII DE EVALUARE PENTRU LOCUINȚELE SOCIALE
Legea locuinței stabilește condițiile în care o persoană poate avea acces la o locuință socială și situațiile în care acest acces este exclus. Autoritatea locală poate stabili criterii de prioritizare între solicitanții care sunt deja eligibili potrivit legii, dar nu poate introduce prin regulament noi reguli de acces sau noi motive de excludere. Cu alte cuvinte, CGMB poate stabili cine are prioritate între doi solicitanți eligibili, în funcție de situația locativă, venituri, numărul de copii, starea de sănătate sau vechimea cererii. NU poate însă decide că o persoană care îndeplinește condițiile prevăzute de Legea locuinței nu mai are acces la o locuință socială pentru că are datorii sau pentru că a fost evacuată anterior. Într-o speță similară, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (Hotărârea CNCD nr. 156/2018) a constatat că introducerea unei asemenea condiții suplimentare „adaugă la lege”. Așadar, diferență este între prioritizare și excludere: autoritatea locală poate stabili ordinea între solicitanți, dar nu poate restrânge prin hotărâre locală accesul pe care legea îl recunoaște.
1.1. Eliminarea art. 12 lit. f) – excluderea persoanelor evacuate anterior
Proiectul exclude persoanele care au avut anterior o locuință din fondul locativ de stat și au fost evacuate pentru neplata chiriei, distrugerea locuinței sau alte motive imputabile acestora. Această condiție nu se regăsește între cazurile de excludere prevăzute de Legea nr. 114/1996 și transformă o situație anterioară de vulnerabilitate într-o interdicție pentru viitor. O familie care nu și-a putut plăti chiria și a fost evacuată poate fi astăzi într-o nevoie locativă chiar mai gravă. Excluderea ei de la locuință socială nu rezolvă problema, ci o perpetuează.
Există deja jurisprudență CNCD privind limitele în care autoritățile locale pot introduce noi condiții eliminatorii, prezentată în anexa la petiție.
Solicităm eliminarea art. 12 lit. f).
1.2. Eliminarea art. 12 lit. g) – excluderea persoanelor care au datorii
Proiectul exclude persoanele care figurează cu datorii restante la bugetul de stat sau la bugetele locale, până la stingerea integrală a acestora. Această prevedere trebuie eliminată. Într-o speță similară, CNCD (Hotărârea CNCD nr. 156/2018) a constatat că introducerea lipsei datoriilor drept condiție de acces la locuință socială reprezintă discriminare și că autoritatea locală a adăugat la Legea locuinței. Soluția a fost menținută ulterior de instanțe, inclusiv de Înalta Curte de Casație și Justiție (Decizia ÎCCJ nr. 1529/11.03.2021).
Dincolo de problema de legalitate, condiția riscă să sancționeze sărăcia: persoanele cu venituri foarte mici acumulează mai ușor datorii și amenzi, iar aceste datorii devin apoi motivul pentru care sunt excluse de la o măsură de protecție socială. Organizația Națiunilor Unite, prin rezoluțiile 43/14 și 55/11 ale Consiliul pentru Drepturile Omului, cer statelor să elimine tocmai aceste riscuri de criminalizare a sărăciei
Solicităm eliminarea art. 12 lit. g).
1.3. Modificarea art. 12 lit. i) – refuzul justificat al unei locuințe
Proiectul prevede că persoana care refuză locuința oferită din motive legate de locație sau cartier pierde dreptul la o altă repartizare în același an. Considerăm că trebuie făcută diferența între un refuz arbitrar și unul justificat. Pot exista situații în care locuința este insalubră, improprie nevoilor unei persoane cu dizabilități sau nepotrivită din motive medicale, sociale ori legate de accesul copiilor la servicii esențiale.
Solicităm modificarea art. 12 lit. i), astfel încât un refuz justificat să nu conducă automat la pierderea dreptului la o altă repartizare în același an.
1.4. Modificarea art. 12 lit. j) – vizionarea efectivă a locuinței
Proiectul prevede prezentarea unor fotografii ale locuinței la sediul PMB, înainte ca persoana să-și exprime acordul. Fotografiile nu pot înlocui vizionarea efectivă a locuinței. Starea instalațiilor, igrasia, accesibilitatea sau alte probleme nu pot fi evaluate întotdeauna din imagini.
Solicităm ca solicitantului să îi fie asigurată posibilitatea de a vedea locuința înainte de a decide dacă o acceptă și să poată justifica neprezentarea în termenul stabilit.
1.5. Eliminarea clasării automate și a pierderii vechimii – art. 14 lit. i) și j)
Proiectul prevede că dosarele nereactualizate anual se clasează automat, fără alte formalități, iar solicitantul trebuie să depună un nou dosar, pierzând vechimea cererii inițiale.
Această consecință este disproporționată. O persoană poate să nu își actualizeze dosarul la timp din motive de sănătate, dificultăți în obținerea documentelor sau alte situații legate chiar de vulnerabilitatea sa. Neîndeplinirea unei formalități într-un anumit an nu înseamnă că nevoia locativă a dispărut.
Într-un sistem în care oamenii pot aștepta ani de zile pentru o locuință socială, pierderea întregii vechimi pentru o singură neactualizare poate reduce drastic șansele de acces. În plus, forma finală conține o contradicție internă importantă: deși definește dosarele clasate ca fiind cele pentru care nu s-a depus nicio cerere, actualizare sau completare timp de 5 ani, art. 14 prevede clasarea dosarului după simpla neactualizare anuală, cu pierderea vechimii cererii.
Solicităm eliminarea clasării automate și a pierderii vechimii, precum și introducerea unei notificări și a unui termen de remediere înainte de orice clasare.
1.6 Modificarea art. 12 lit. a) – deținerea în coproprietate a unei locuințe
Proiectul propune excluderea de la accesul la locuință socială a persoanelor care „dețin în proprietate sau în coproprietate o locuință”. Considerăm că simpla deținere a unei cote-părți dintr-un imobil nu poate conduce automat la excludere. Pot exista situații în care o persoană a moștenit o cotă redusă dintr-o locuință, împreună cu alți coproprietari, fără să poată folosi efectiv acel spațiu pentru locuire. Deținerea unei cote indivize nu înseamnă automat că persoana dispune de o locuință adecvată sau de un spațiu care respectă exigențele minimale prevăzute de Anexa nr. 1 la Legea locuinței.
Solicităm modificarea art. 12 lit. a), astfel încât existența unei cote-părți să fie analizată în raport cu posibilitatea reală a solicitantului de a folosi imobilul ca locuință și nu să constituie, prin ea însăși, motiv automat de excludere.
1.7 Eliminarea art. 12 lit. e) – deținerea sau înstrăinarea unui teren construibil intravilan
Proiectul propune excluderea de la accesul la locuință socială a persoanelor care „dețin, au deținut, au înstrăinat o suprafață de teren construibil intravilan pe teritoriul României după 01.01.1990”. Această condiție nu este prevăzută de art. 48 din Legea locuinței și reprezintă o nouă situație de excludere introdusă prin regulament local. Art. 48 enumeră cazurile în care o persoană nu poate beneficia de locuință socială, iar simpla deținere, deținere anterioară sau înstrăinare a unui teren nu se regăsește printre acestea.
În plus, faptul că o persoană a deținut la un moment dat un teren construibil nu înseamnă că a avut în mod real posibilitatea de a-și construi o locuință pe acel teren. Dimensiunea sau situația juridică a terenului, lipsa utilităților, costurile construirii ori situația economică a persoanei pot face imposibilă realizarea unei locuințe. Cu atât mai puțin este justificată o excludere nelimitată în timp pentru o persoană care a deținut sau a înstrăinat un teren cu mulți ani în urmă.
Solicităm eliminarea art. 12 lit. e), întrucât introduce un nou motiv de excludere care nu este prevăzut de Legea locuinței și care nu demonstrează că solicitantul dispune sau a dispus efectiv de o soluție locativă.
2. ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI DE ÎNCHIRIERE PENTRU LOCUINȚE SOCIALE – art. 25 lit. c)
Proiectul propune ca neplata timp de 3 luni consecutive a chiriei și utilităților să atragă rezilierea contractului de închiriere, situația urmând să fie verificată lunar de administratorul fondului imobiliar. Considerăm că această prevedere trebuie modificată. În cazul locuințelor sociale, neplata chiriei sau a utilităților este, de cele mai multe ori, un semn al agravării situației de sărăcie, iar primul răspuns al autorității ar trebui să fie prevenirea pierderii locuinței, nu rezilierea contractului. Legea locuinței permite proprietarului să solicite rezilierea în cazul neplății chiriei timp de cel puțin trei luni, dar aceasta nu înseamnă că regulamentul trebuie să transforme rezilierea într-o consecință automată.
O asemenea abordare este greu de conciliat și cu politicile publice asumate de stat și chiar de Municipiul București. Strategia națională privind persoanele fără adăpost prevede mecanisme pentru persoanele aflate în risc de a-și pierde locuința și abordarea individuală a situației acestora, iar planificarea DGASMB își asumă reducerea cu cel puțin 30% a numărului persoanelor fără adăpost din Capitală până în 2028. Strategia națională a locuirii urmărește, la rândul său, locuirea incluzivă și accesul la condiții de locuire adecvate și accesibile.
Solicităm modificarea art. 25 lit. c), astfel încât să fie obligatorii evaluarea situației sociale, implicarea serviciilor de asistență socială și, după caz, stabilirea unui plan de plată sau a altor măsuri de sprijin.
3. REGLEMENTAREA PRIVIND LOCUINȚELE CONVENABILE – art. 58 alin. (1)
3.1. Acțiunea de identificare a locuințelor convenabile – necesitatea implicării DGASMB
Proiectul propune ca, în termen de 180 de zile de la aprobarea regulamentului, toate locuințele convenabile să facă obiectul unei acțiuni de identificare realizate de o comisie formată din reprezentanți ai AFI, Administrației Municipale pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic, Poliției Locale, Direcției Patrimoniu și Direcției Spațiu Locativ. DGASMB nu este inclusă în această comisie.
Regulamentul nu explică însă cum se va desfășura această acțiune atunci când locuințele sunt ocupate și nici ce garanții există pentru familiile vulnerabile. În multe dintre aceste spații pot locui copii, persoane vârstnice sau persoane cu dizabilități, iar o intervenție a Poliției Locale și a mai multor structuri de control poate fi resimțită ca o acțiune de evacuare și poate avea un impact puternic asupra familiei, în special asupra copiilor. Mai mult, nu toate situațiile de ocupare fără forme legale sunt identice. Așa cum am arătat și în observațiile transmise anterior, în unele dintre aceste locuințe trăiesc de ani de zile familii aflate în situații foarte precare, inclusiv familii ale căror contracte nu au mai fost prelungite de AFI. Identificarea acestor cazuri trebuie să includă, prin urmare, și o evaluare socială, nu doar verificarea situației juridice a imobilului.
Acest lucru este cu atât mai important cu cât proiectul leagă ulterior identificarea unor locuințe ocupate fără forme legale de demersurile pentru evacuare și reintroducerea lor în circuitul locativ. Strategia privind persoanele fără adăpost, preluată chiar în planificarea DGASMB, pune accent pe prevenirea pierderii locuinței și pe abordarea integrată a situației individuale.
Solicităm modificarea art. 58 alin. (1), prin includerea DGASMB în acțiunea de identificare și prin stabilirea unei proceduri clare pentru locuințele ocupate, care să prevadă notificarea prealabilă, prezența unui reprezentant al serviciilor sociale, identificarea copiilor și a persoanelor vulnerabile și evaluarea situației sociale înainte de orice demers.
3.2. Reanalizarea atribuirii prin licitație a locuințelor convenabile – art. 60 și art. 64
Proiectul propune ca locuințele convenabile aflate în proprietatea Municipiului București să fie închiriate prin licitație publică, în timp ce locuințele aflate în proprietatea statului sunt repartizate pe baza unor criterii și liste de prioritate. În același timp, art. 60 prevede demersuri pentru trecerea locuințelor statului în proprietatea Municipiului, fără să clarifice ce regim vor avea acestea după transfer.
Considerăm că această opțiune pune în prim-plan valorificarea economică a fondului locativ, în locul utilizării sale pentru a răspunde nevoii de locuire. România pornește deja de la un stoc foarte redus de locuințe sociale, iar Strategia Națională a Locuirii stabilește exact direcția opusă: creșterea fondului public, cu o țintă de cel puțin 60.000 de locuințe publice noi până în 2050, dintre care minimum 40.000 de locuințe sociale.
Comparația cu alte capitale arată dimensiunea decalajului: Parisul a ajuns la 25% locuințe sociale, Amsterdamul are aproximativ 47% din fond în segmentul de închiriere socială, iar Viena păstrează aproximativ 220.000 de locuințe municipale și 200.000 de locuințe cooperative/subvenționate.
Solicităm ca, înainte de scoaterea acestor locuințe la licitație, Municipiul să justifice această opțiune prin raportare la nevoia locativă existentă și să analizeze prioritar includerea lor în fondul destinat locuirii sociale și accesibile. Nu este justificată diminuarea fondului disponibil pentru politici de locuire într-un moment în care toate documentele strategice indică necesitatea creșterii acestuia.
3.3. Evacuarea persoanelor care ocupă fără forme legale locuințe convenabile pentru introducerea ulterioară a acestora în circuitul de licitație – art. 66
Art. 66 prevede că, pentru locuințele convenabile aflate în proprietatea Municipiului București, ocupate fără forme legale și pentru care există hotărâri definitive de evacuare, Primăria va întreprinde demersurile necesare pentru evacuare, în vederea introducerii ulterioare a locuințelor în circuitul de închiriere prin licitație publică.
Considerăm că această abordare ridică o problemă majoră de politică publică. În multe dintre aceste locuințe trăiesc persoane și familii aflate în situații de precaritate, inclusiv persoane care au locuit ani de zile în fondul administrat de Municipiu și ale căror contracte nu au mai fost prelungite. În același timp, proiectul introduce noi condiții de excludere de la locuința socială, inclusiv pentru existența datoriilor și pentru anumite evacuări anterioare. Se poate ajunge astfel la situația în care familii vulnerabile sunt evacuate din locuințe ale Municipiului, nu mai pot accesa locuințe sociale din cauza noilor criterii, iar locuințele eliberate sunt apoi oferite prin licitație unor persoane cu capacitate financiară mai mare.
Această logică este greu de conciliat cu rolul unei politici publice de locuire și cu obiectivul declarat al strategiilor naționale și locale de prevenire a lipsei de adăpost. Problema nu este executarea unei hotărâri judecătorești definitive, ci absența oricărei obligații de evaluare socială și de identificare a unei alternative locative înainte ca locuința să fie scoasă ulterior la licitație.
Solicităm modificarea art. 66 astfel încât, înainte de orice evacuare a unei persoane sau familii, să fie obligatorii evaluarea socială de către DGASMB și identificarea unor soluții adecvate de locuire. De asemenea, solicităm reanalizarea destinației acestor locuințe după eliberare și prioritatea utilizării lor pentru nevoia de locuire, înaintea scoaterii la licitație.
3.4. Evacuarea locatarilor din imobile cu risc iminent – art. 102 alin. (4)
Proiectul prevede că, în cazul locuințelor care prezintă risc iminent de prăbușire și sunt ocupate, „se vor iniția procedurile de evacuare”, fără să prevadă însă ce se întâmplă cu persoanele care locuiesc acolo și fără să instituie obligația identificării unei alternative locative. Evacuarea nu poate fi tratată ca o simplă operațiune de eliberare a unui imobil. Nicio persoană sau familie vulnerabilă nu trebuie evacuată fără identificarea prealabilă a unei alternative reale și adecvate de locuire. Standardele internaționale privind dreptul la locuire prevăd că evacuările nu trebuie să lase persoanele fără adăpost sau să le agraveze vulnerabilitatea, iar persoanelor care nu își pot asigura singure o locuință trebuie să li se asigure accesul la o alternativă adecvată. Este cu atât mai problematic că regulamentul prevede în repetate rânduri evacuarea, încetarea contractelor și eliberarea locuințelor, fără să prevadă în paralel mecanisme reale de creștere a fondului de locuințe sociale și de răspuns la nevoia locativă din București.
Solicităm modificarea art. 102 alin. (4), astfel încât nicio procedură de evacuare să nu fie inițiată fără evaluarea socială prealabilă a gospodăriei și identificarea unei alternative adecvate de locuire, cu implicarea obligatorie a DGASMB.
3.5. Evacuarea persoanelor care locuiesc în dependințe și anexe – art. 137
Proiectul prevede evacuarea persoanelor care ocupă fără titlu dependințe și anexe precum boxe, magazii sau pivnițe, după o simplă notificare prealabilă și acordarea unui termen pentru eliberarea voluntară a spațiului. Regulamentul ignoră faptul că unele dintre aceste spații sunt folosite în realitate ca locuințe de persoane aflate în forme extreme de precaritate locativă. Din experiența organizațiilor noastre, există persoane și familii care locuiesc de ani de zile în astfel de spații tocmai pentru că nu au o alternativă.
Solicităm modificarea art. 137 astfel încât, atunci când un spațiu este folosit efectiv pentru locuire, să fie obligatorii evaluarea socială de către DGASMB și identificarea unei alternative adecvate de locuire înainte de orice evacuare.
4. SIMPLIFICAREA DOCUMENTELOR SOLICITATE – Anexa nr. 4
4.1. Recunoașterea situației familiilor monoparentale în fapt – acceptarea certificatului de grefă în cazul proceselor de divorț
Proiectul condiționează dovedirea divorțului de existența unei hotărâri definitive sau a certificatului de divorț. Această regulă nu ține seama de situația familiilor monoparentale în fapt, în care părinții sunt separați, iar procesul de divorț poate dura luni sau chiar ani. În acest interval, părintele care locuiește singur cu copilul nu ar trebui împiedicat să își constituie dosarul pentru locuință socială doar pentru că procedura judiciară nu s-a finalizat.
Solicităm acceptarea certificatului de grefă sau a altui document emis de instanță care dovedește existența pe rol a procesului de divorț, urmând ca situația reală a gospodăriei și a copiilor să poată fi verificată și prin ancheta socială.
4.2. Debirocratizarea dosarului – obținerea din oficiu a documentelor deținute de instituțiile publice
În același timp, Anexa nr. 4 pune în sarcina solicitantului obținerea unui număr mare de documente emise chiar de instituții publice: adeverință ANAF, certificat de atestare fiscală DITL, informații de la Evidența Persoanelor, adeverințe privind prestațiile sociale etc. Această abordare trebuie revizuită și prin raportare la OUG nr. 41/2016 privind simplificarea procedurilor administrative, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 9/2023. Art. 2 interzice autorităților publice să solicite beneficiarului copii ale documentelor emise de alte instituții publice și prevede obținerea lor direct de la instituția emitentă, în format electronic, cu consimțământul persoanei. Art. 4 prevede, de asemenea, preluarea directă a datelor deținute de alte autorități atunci când beneficiarul solicită sau consimte la aceasta. Cu atât mai mult cu cât proiectul însuși recunoaște această posibilitate și prevede că Direcția poate solicita direct documentele de la instituțiile competente, cu acordul solicitantului.
Solicităm revizuirea Anexei nr. 4 astfel încât documentele și informațiile aflate deja în evidența PMB sau a altor instituții publice să fie obținute din oficiu, iar solicitantului să îi revină doar prezentarea documentelor pe care administrația nu le poate obține direct.
5. CRITERIILE DE PUNCTAJ PREVĂZUTE ÎN ANEXA nr. 6 NU REFLECTĂ ÎN MOD CONSECVENT NEVOIA LOCATIVĂ
5.1. Starea civilă nu ar trebui să reprezinte, în sine, un criteriu de punctaj
Se acordă 2 puncte persoanelor căsătorite și 3 puncte persoanelor văduve, divorțate sau necăsătorite. Nu este clar de ce starea civilă, în sine, trebuie punctată. Nevoia de locuire este determinată de situația concretă a gospodăriei, venituri, copii, condițiile de locuit sau vulnerabilități, nu de existența unei căsătorii. Studiul Centrului de Resurse Juridice (2021) privind criteriile de atribuire a locuințelor sociale arată că utilizarea stării civile poate produce discriminare indirectă și recomandă raportarea mai degrabă la gospodăria care solicită locuința.
Solicităm eliminarea stării civile ca punctaj distinct și evaluarea situației reale a gospodăriei.
5.2. Criteriul privind starea de sănătate trebuie extins și la bolile cronice
Anexa punctează exclusiv handicapul și invaliditatea, de la 2 la 10 puncte. Sunt astfel omise persoanele cu boli cronice grave care pot avea nevoi locative specifice, fără a deține neapărat certificat de handicap. Această omisiune este cu atât mai greu de justificat cu cât HG nr. 1275/2000 indică starea sănătății ca element de care trebuie să se țină seama la prioritizarea cererilor, fără a o limita la handicap. În plus, Anexa nr. 2 la OUG nr. 40/1999 recunoaște expres o serie de boli și afecțiuni pentru care nevoia locativă justifică atribuirea unei camere în plus.
Solicităm includerea bolilor cronice grave în criteriul privind starea de sănătate, pe baza documentelor medicale corespunzătoare.
5.3. Punctajul pentru „categorii sociale” recompensează statutul ocupațional, nu vulnerabilitatea
Forma finală acordă 13 puncte salariaților, 13 pensionarilor, 8 șomerilor și numai 4 puncte persoanelor beneficiare de ajutor social. În același timp, familiile monoparentale primesc 9 puncte, iar victimele violenței domestice 10 puncte.
Această ierarhie este greu de justificat într-un sistem de locuințe sociale. Statutul de salariat nu indică, prin el însuși, o nevoie locativă mai mare decât dependența de ajutor social, șomajul sau existența unei familii monoparentale. Dimpotrivă, punctajul riscă să recompenseze persoanele care au deja o poziție mai stabilă economic și să dezavantajeze persoanele aflate în sărăcie severă.
Legea locuinței și normele sale pun accentul pe condițiile de locuit, copii, starea de sănătate și vechimea cererii, iar politica de locuire socială trebuie să îi identifice cu prioritate pe cei aflați în cea mai mare nevoie. Altfel, criteriile pot produce o formă de excluziune instituțională: cu cât persoana este mai săracă și mai departe de piața formală a muncii, cu atât primește mai puține puncte în mecanismul destinat tocmai persoanelor care nu își pot asigura o locuință pe piață.
Solicităm reechilibrarea punctajelor astfel încât acestea să măsoare vulnerabilitatea și nevoia locativă, nu statutul ocupațional.
5.4. Nivelul studiilor nu este un indicator al nevoii locative
În forma finală a proiectului studiile universitare primesc 2 puncte, cele postliceale 4, iar studiile liceale/profesionale 6 puncte. Persoanele fără studii sau cu studii primare nu sunt însă punctate deloc. Problema de fond rămâne: nivelul studiilor nu măsoară nevoia de locuire. Mai mult, tocmai persoanele cu nivel educațional foarte scăzut sunt expuse într-o măsură mai mare sărăciei și excluziunii.
Există deja jurisprudență relevantă: Hotărârile CNCD nr. 511/20.07.2016 și nr. 531/27.09.2017 au constatat caracterul discriminatoriu al criteriilor educaționale care dezavantajează persoanele cu nivel redus de studii. Hotărârea CNCD nr. 531/2017 a fost menținută definitiv, inclusiv prin Decizia ÎCCJ nr. 6273.
Solicităm eliminarea integrală a criteriului privind studiile absolvite.
5.5. Penalizarea cu -15 puncte a ocupării fără forme legale sancționează precaritatea locativă
Anexa nr. 6 prevede scăderea a 15 puncte persoanelor și familiilor care ocupă fără forme legale o locuință din fondul locativ de stat. Considerăm această prevedere contrară chiar scopului locuinței sociale. Ocuparea fără forme legale este adesea consecința lipsei unei alternative, a evacuărilor sau a sărăciei extreme. Politica socială nu trebuie să transforme manifestarea vulnerabilității într-o sancțiune care reduce șansa persoanei de a obține tocmai o locuință legală.
Este și o contradicție internă a sistemului de punctaj: regulamentul acordă, de exemplu, 15 puncte persoanelor care trăiesc în stradă, adăposturi de noapte sau așezări informale, dar poate retrage 15 puncte unei persoane aflate într-o altă formă extremă de precaritate locativă. Această sancțiune riscă să producă excluziune instituțională și discriminare indirectă, transformând sărăcia într-un dezavantaj suplimentar în accesul la locuință.
Solicităm eliminarea punctajului de –15 puncte și analizarea situației de ocupare informală ca indicator al vulnerabilității și al nevoii de locuire, nu ca motiv de sancționare.
Revendicările noastre punctuale sunt marcate în textul de mai sus cu font de culoare roșie. Revendicările noastre generale sunt:
1. scoaterea proiectului în forma actuală de pe ordinea de zi;
2. inițierea unui studiu de impact social înainte de rediscutarea regulamentului.
Organizațiile semnatare
Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire
ARAS – Asociația Română Anti-SIDA
Consiliul Național al Dizabilității din România – președinte, Daniela Tontsch
Centrul FILIA
Asociația Quantic
Asociația E-Romnja (Asociația pentru Promovarea Drepturilor Femeilor Rome)
Asociația Acting Works
Asociația ADO – Artă pentru Drepturile Omului
Asociația SOMARO – Magazinul Social
Asociația ActiveWatch
Centrul de Resurse Juridice
Asociația O2G – Ofensiva Generozității
Asociația Feminism România
Fundația Parada-Samusocial
Asociația Politeia
ANEXE