Persoanele care așteaptă locuințe sociale în Prelungirea Ghencea se organizează deja de multă vreme pentru a trage de actorii implicați să finalizeze blocul – vizitează regulat șantierul ca să documenteze cu fotografii și clipuri situația construcției, urmăresc toate ședințele de la Primăria Captalei, toate știrile legate de bloc, scriu petiții, dau telefoane, cer audiențe, iau cuvântul în ședințe de consiliu sau protestează în fața instituției.
Câteva dintre aceste persoane au povestit în articolul de la PressOne despre condițiile grele în care locuiesc și muncesc, în așteptarea locuințelor promise. Sunt fie pensionari cu pensii mici, fie angajați pe salarii care abia le permit să-și cumpere alimente și să-și acopere utilitățile.
”Însă discursul public, susțin activiștii, a construit o cu totul altă imagine a oamenilor care au nevoie de locuințe sociale și a transformat locuirea în responsabilitatea individuală a cetățeanului, independentă de condițiile în care s-a născut, a muncit și a trăit. Cu alte cuvinte, dacă ajungi pe stradă, spun ei, ești privit ca și cum n-ai muncit suficient, drept urmare, o meriți.”
Tot din acest articol aflăm și despre abordarea viceprimarului pentru criza locuințelor sociale din București – în niciun caz construirea de locuințe noi, ci eliberarea celor deja ocupate de locatari care nu mai au nevoie de ele. Aceeași ”soluție” auzită și la sector 1, însă fără să ni se dea date despre câte locuințe s-ar putea elibera în acest fel. E tot un fel de a scăpa Primăria de responsabilitate și reflectă lipsa de interes pentru o analiză serioasă a problemei. Nu ia in calcul alte variante precum achiziția de noi locuințe, folosirea locuințelor libere de certificat de moștenitor sau alte locuințe goale ale Primăriei.
Puteți citi aici articolul „O cameră cu un veceu”. Cum trăiesc, de fapt, oamenii cărora li s-au promis locuințele sociale din Prelungirea Ghencea, care încă nu există